Roman picaresc și, în același timp, parodie a romanului sentimental care ocupa scena literară engleză la începutul secolului al XVIII-lea, Joseph Andrews povestește aventurile unui servitor hotărât să-și apere „virtutea“ în fața avansurilor stăpânei sale și să-și dăruiască iubirea unei femei de aceeași condiție socială, Fanny. Subiectul este, de fapt, un pretext pentru a realiza o frescă plină de culoare a societății engleze surprinsă în faza de ascensiune a unei noi clase — și un prilej de a pune reflectorul pe breșele create de modernitate în rigida societate tradițională.
„Voi continua să ridiculizez viciul și impostura, atâta timp cât mai dispunem de vreo libertate oarecare.“ — Henry Fielding
„Ce geniu! Ce inteligență sclipitoare și ce spirit de observație! Ce ură robustă împotriva meschinăriei și a ticăloșiei! Câtă voioșie! Ce poftă bărbătească de viață! Câtă dragoste de oameni! Câte adevăruri a lăsat omul acesta în urma lui! Câte generații au învățat de la el să râdă cinstit și înțelept!“ — William Thackeray
Henry Fielding (1707–1754), scriitor englez, magistrat și jurnalist, a ilustrat modernizarea societății britanice și a literaturii engleze în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Autor dramatic, pamfletar, romancier — printre romanele sale se numără Joseph Andrews (1742), Jonathan Wild cel Mare (1743) și Tom Jones (1749) — Fielding reprezintă paragonul creatorului modern, capabil să înfățișeze cu ironie, dar și cu înțelegere, o societate în plină transformare.
