Relații interpersonale intense și haotice, accese de furie, impulsivitate, amenințări cu abandonul sau cu suicidul… după ce ai cunoscut îndeaproape o astfel de persoană rămâi adesea cu un gust amar și cu întrebarea: „Unde am greșit?" În spatele acestui tablou înnegurat, se află însă drama protagonistului — temeri profunde, o senzație de vid interior, neîncredere fundamentală în sine.

Lumea unui „borderline" este în alb și negru, acută, directă, fără nuanțe, cu atât mai impresionantă, cu cât acești oameni sunt capabili să ducă o viață funcțională. Pot fi partenerul de cuplu, colega de serviciu, amicul din copilărie.

Cartea de față, bazată pe informații din cele mai noi cercetări în domeniu, reprezintă un ghid cuprinzător prin hățișurile acestei personalități aflate la granița dintre nevroză și psihoză. Scrisă într-un limbaj accesibil, ea se adresează atât terapeuților, cât și publicului larg, aducând lumină asupra posibilelor cauze ale acestei tulburări, descriindu-i plastic trăsăturile prin intermediul a numeroase exemple, ajutându-te să înțelegi persoana cu borderline de lângă tine și să creezi punți către ea.

Cea mai importantă parte a oricărei terapii este relația dintre pacient și terapeut. Această interacțiune formează baza încrederii, constanței obiectului și a intimității emoționale. Terapeutul trebuie să devină o figură de încredere, o oglindă care să reflecte o identitate coerentă în dezvoltare. Pornind de la această relație, persoana borderline învață să extindă și asupra altora așteptările adecvate și încrederea. — Jerold Kreisman, Hal Straus

Aspectul fizic al lui Jennifer la ședințele de terapie fluctua dramatic. Când venea direct de la serviciu era îmbrăcată într-o ținută business, emanând maturitate și rafinament. Dar în zilele ei libere, apărea în pantaloni scurți, cu șosete până la genunchi și cu codițe împletite; în aceste ședințe se comporta ca o fetiță cu voce subțire și vocabular mult mai limitat. Uneori se transforma chiar sub ochii doctorului Gray. Putea fi plină de intuiție și inteligentă, colaborând pentru obținerea unei mai bune înțelegeri de sine, iar apoi devenea o copilă cochetă și seducătoare, declarându-se incapabilă să funcționeze în lumea adultă. — Jerold Kreisman, Hal Straus

Arta de a fi