Fiecare dintre epocile culturale postatlanteene, corespunzând unor noi etape evolutive ale umanității, s-a caracterizat prin noi niveluri de conștientizare a realităților lumii fizice. Totodată, menținerea trează a conștientizării lumilor spirituale se obținea prin metode specifice de inițiere. După ce omul fusese cvasiindiferent față de lumea fizică înconjurătoare percepută ca iluzie (cultura indiană), după ce a considerat lumea materială ca pe un teatru de luptă între forțele binelui și ale răului la care trebuie să participe în favoarea primelor (cultura persană), el descoperă în aspectele exterioare ale cerului înstelat scriitura zeilor și totodată dezvoltă cunoașteri importante în fizică, matematică și astronomie (cultura egipteană).
Cartea de față descrie cu incursiuni subtile, de mare profunzime, în epocile anterioare și ulterioare, natura relațiilor omului prins între lumile spirituale și lumea fizică în cursul celei de a treia epoci culturale care se continuă într-un mod atât de surprinzător în cea de a cincea epocă, a noastră.
