Ceea ce putem spune și ceea ce se cuvine spus este că literatura noastră modernă îl revendică cu hotărâre pe Panait Istrati, pe fiul pierdut și revenit ca și Ulise al versului francez, după o miraculoasă călătorie. Căci opera lui Panait Istrati întregește peisajul literaturii românești din ultimii douăzeci de ani, deoarece, dimpreună cu Mihail Sadoveanu și cu Liviu Rebreanu, autorul Chirei Chiralina alcătuiește treimea cea de o ființă a celei mai unitare substanțe epice. Că și aceștia — și poate că nu strică să amintim cum câteșitrei purced la împlinirea operei lor, cam în același timp (întreg Sadoveanu de după Cocostârcul albastru, doar de la trecutul război începe) că și aceștia, Panait Istrati este dintre toți ceilalți scriitori ai noștri, acela care aduce cele mai multe probleme, cei mai mulți eroi și cea mai puternică individualitate. — Perpessicius
